joi, 5 iulie 2012
Vacanta de vis – Tahiti
Vacanta in Egipt
Egiptul este situat in Nord-Estul Africii, avand o suprafata de peste 1milion de km2, din care doar aproximativ 6000 de km2 reprezentand teritoriul acoperit de apa. Populatia Egiptuluil este de aproximativ 80 de milioane de oameni. Capitala Egiptului este Cairo, moneda nationala este lira egipteana, limba oficiala fiind araba, insa in zonele turistice, egiptenii implicati in turism sau comert inteleg si vorbesc in parte limba engleza si franceza. Egiptul se intinde si in Asia prin Peninsula Sinai pe care o detine. Teritoriul Egiptului este format in mare parte din desert, desertul Egiptului fiind o prelungire a marelui Desert Sahara.
Egiptul este una din cele mai populare destinatii turistice din lume. Principalele atractii sunt vestigiile civilizatiei egiptene antica reprezentate prin ramasitele fostelor temple ale faraonilor egipteni, muzee cu artifacte gasite in mormintele faraonilor sau in urma altor sapaturi arheologice si culminand cu renumitul complex de piramide egiptene de langa Cairo. Cea mai mare piramida din Egipt este Marea Piramida a lui Khufu (cunoscuta ca si Piramida lui Keops) din complexul de piramide Giza, amplasat pe Platoul Giza, aceasta fiind cea mai inalta structura construita de oameni pana aproape de sfarsitul secolului ai XVIII-lea. In partea estica a acestui complex de piramide se gaseste si Marele Sfinx, egiptologii considerand ca acesta reprezinta capul lui Khafre.
O alta atractie importanta din Egipt o reprezinta ecosistemul din Marea Rosie, flora si fauna acesteia oferind experiente de neuitat pentru pasionatii de scufundari sau snorkeling. Cea mai importanta zona de scufundari este parcul national maritim Ras Mohammed situat in sudul Peninsulei Sinai. Nu in ultimul rand, desertul Egiptului ofera peisaje mirifice pentru pasionatii de fotografie sau pentru cei ce sunt amatori de jeep safari sau calatorii cu ATV-urile sau camilele prin desert. Mirajul desertului este un fenomen pe care nu trebuie sa-l pierzi daca te decizi sa-ti petreci vacanta in Egipt sau in alta zona in care ai ocazia de a calatori in desert.
Egiptul , cu farmecul lui aparte, adauga un mozaic de culoare pentru fiecare vacanta, oferind o vacanta de neuitat chiar si celui mai sceptic turist. Sa nu ma intelegi gresit, nu spun ca totul e perfect in Egipt, insa poti avea o vacanta de vis aici daca stii sa te bucuri de ceea ce iti ofera tie ca turist.
Hotelurile amplasate pe coasta Marii Rosii sunt adevarate oaze in desert si o destinatie ideala pentru plaja. Plajele sunt nisipoase, insa intrarea in apa in zona recifelor este stancoasa. Unele hoteluri sunt adevarate complexe, avand programe all inclusive cu programe de animatie si de distractie zilnice pentru aproape toate varstele. Poti petrece un sejur de o saptamana in cadrul unui astfel de complex hotelier fara a simti cand a trecut timpul. Majoritatea hotelurilor din Egipt sunt impanzite cu palmieri si gradini luxuriante ce sunt udate zilnic, datorita climatului uscat.
Principalele statiuni turistice din Egipt, pentru care puteti gasi oferte de vacanta la agentiile turistice din Romania sunt: Hurghada, Sharm el Sheikh, El Gouna si Taba.
Jamaica
marți, 10 ianuarie 2012
Pregătește-o corect de iarnă!
În plin sezon hibernal, trebuie să avem grijă de animalele noastre de companie, mai ales dacă acestea sunt obișnuite să hoinărească pe afară. Iarna, când mercurul termometrelor coboară sub 0 grade, va trebui să iei în calcul o serie de măsuri pentru ca pisica ta să fie cu adevărat în siguranță.
Posibile pericole
Dacă vrei ca pisica ta să fie ferită de probleme, ține-o la distanță de tot ce i-ar putea face rău. Ai grijă să ții departe de pisică antigelul sau alte produse destinate întreținerii mașini pe timp de iarnă. Același sfat se impune și în cazul ierbicidelor și îngrășămintelor a căror ingerare poate provoca probleme de sănătate pisicii. De asemenea, iarna când motorul mașinii este cald, pisicile sunt tentate să se culcușească pe motor și să se accidenteze grav atunci când pornești mașina. De aceea, claxonează înainte de a porni autoturismul, pentru a-i da ocazia pisicii să fugă.
Mai mult in revista Pisica Nr. 120
Sterilizarea/castrarea timpurie
Practica sterilizării/castrării timpurii a pisicilor continuă să nască numeroase controverse în lumea medicală, în timp ce studii şi practici recente arată avantajele acestei practici într-o societate în care, aşa cum constatăm cu toții, numărul pisicilor şi câinilor străzii este în creștere, iar ca soluție ultimă a reducerii suprapulării este preferată eutanasierea.
Sterilizarea la 8- 16 săptămâni
Deşi pare că interesul faţă de această problematică a sterilizării/castrării este recent, în realitate sterilizarea la o vârstă fragedă se practică de peste 25 de ani în America de Nord. Sterilizarea/castrarea timpurie se referă la sterilizarea si castrarea la 8 – 16 săptămâni și nu la 5-7 luni așa cum se consideră în mod tradiţional. Sterilizarea chirurgicală este recunoscută ca fiind mijlocul cel mai comun şi mai eficient de a controla reproducerea la câini şi pisici.
Este un paradox însă faptul că una dintre procedurile chirurgicale cele mai vechi şi cel mai frecvent efectuate pe animalele de companie este una dintre cele mai puţin studiate.
Mai mult in revista Pisica Nr. 120…
Pisoi fricos? Cum să-i învingi teama în 6 pași
Pisica ta dispare sub canapea de fiecare dată când aude soneria de la ușă? Părul i se zbârlește ori de câte ori vede o altă pisică sau un alt câine. Asta ar putea însemna că ai o pisică fricoasă. De aceea, este important să înțelegi de ce anume se teme pisica, ce îi declanșează această fobie pentru a putea interveni prompt și eficient.
De ce îi este frică pisicii?
Prin natura lor, puii de pisică nu sunt neîncrezători și temători față de străini, însă experiența- și mai ales evenimentele neplăcute- determină anumite reacții de frică și respingere la pisica ajunsă la vârsta adultă.
-Mai mult in revista Pisica Nr. 119-
Pisicile, animale inteligente Ce IQ are pisica ta?
Te-ai întrebat vreodată ce IQ are pisica ta? Ei bine, s-a demonstrat recent că pisicile sunt animale foarte inteligente, chiar dacă temperamentul independent ne face să ne cam îndoim de acest lucru. Micuțele feline reușesc chiar să rețină informațiile pe o perioadă lungă și acționează după ce a analizat toate posibilitățile și nu în mod instinctiv, așa cum am putea crede.
Un lucru e sigur: pisica este un animal cu personalitate, care niciodată nu va ezita să-ți ceară tot ce-și dorește, fie că este vorba de puțină atenție, fie că vrea să se joace sau cere mâncare. Va mieuna până va obține ceea ce își dorește de la tine sau ți se va cuibări în brațe ca să o alinți. Ce-i drept, uneori pisicile par indiferente, nu reacționează când le strigi sau când vorbești cu ele, însă se folosesc de această metodă pentru a obține ceea ce vor de la tine, adică te folosesc pentru a-și atinge scopurile, și dau, ca atare, dovadă de inteligență.
-Mai mult in revista Pisica Nr. 119-
Miau!, un manual de manipulare felină
Motto: “Pisicile sunt animale domestice care au învăţat să gestioneze emoțiile noastre, ale oamenilor, iar atunci când reacționăm, noi suntem cei domesticiți”
« Miau ! » Cât de familiar îți este acest sunet? Foarte familiar, fiindcă fiecare dintre noi, cei care avem pisici, îl auzim zilnic, chiar de mai multe ori pe zi. Dar ce înseamnă, de fapt ? Ei bine, potrivit unor studii recente, se pare că îi înțelegem sensul mai clar decât ne-am închipui.
Dr. Nicholas Nicastro, de la Universitatea Cornell și-a elaborat teza de doctorat în psihologie pe tema capacității umane de a înțelege mieunatul pisicilor.
Astfel, a subliniat acesta, după mai bine de 5.000 de ani de convieţuire dintre oameni și pisici, se cunosc o multitudine de tonalități ale mieunatului pisicii, încât am putea umple un dicţionar. Studiul dr. Nicastro se referă la psihologia evoluționistă, analizând reacțiile oamenilor la vocalizele micuțelor feline și arătând astfel că pisicile ştiu cum să miaune pentru a obține ceea ce doresc.
“Indiferent de ceea ce ne place să credem, pisicile nu folosesc un limbaj anume”, spune Nicholas Nicastro. Deşi le lipseşte limbajul, pisicile au devenit foarte pricepute la manipularea oamenilor pentru a obține ceea ce doresc, fie că este vorba de hrană, de un adăpost sau de puțină afecțiune.”
-Mai mult in revista Pisica Nr. 119-
Limbajul corpului cainelui
A sti sa citim limbajul corpului cainelui este cheia catre intelegerea lui, evaluarea atutidinii sale si anticiparea urmatoarelor miscari. Deoarece cainii sunt non-verbali, limbajul corpului lor ne comunica stari, atitudini si dorinte in locul cuvintelor. Vocalizarea ocupa locul doi ca importanta in modul de comunicare al cainelui. Odata ce invatam tipurile de baza de limbaj, sa petrecem catva timp observand cum interactioneaza cainele nostru cu oamenii si alte animale in diverse situatii. Intelegand limbajul corpului animalutului, ne poate ajuta sa ne protejam cainele in situatii periculoase, sa-l dresam ori sa-i identificam anumite probleme comportamentale.
Cainele Increzut
Un caine sigur pe sine sta drept si inalt, cu capul si urechile ridicate, ochii larg deschisi. Gura ii poate fi putin deschisa si relaxata. Coada balanseaza domol, liber sau atarna intr-o pozitie relaxata. Catelul in starea aceasta este prietenos, neamenintator si se simte in largul sau.
Cainele Fericit
Cainele fericit va arata aceleasi semne ca si unul sigur pe sine, doar ca va da din coada energic si gura ii va fi mai larg deschisa, uneori poate va gafai usor. Este mai prietenos si mai satisfacut decat un caine increzut. Nu prezinta nici un semn de neliniste.
Cainele Jucaus
Un catel jucaus este fericit si agitat. Urechile ii sunt ridicate, ochii luminosi si veseli, iar coada se misca energic. Poate sa alerge si sa sara cu voiosie. Deseori, un caine jucaus va fi in pozitia “inclinarea jucausa” (play bow): labutele din fata intinse inainte, capul drept sau apropiat de pamant, labutele din spate drepte sau putin indoite si fundul ridicat sau agitat. Aceasta este cu siguranta… invitatia la joaca!
Cainele Supus
Un caine supus isi tine capul aplecat, urechile lasate, evita sa ne priveasca lung. Coada ii este lasata si se poate clatina incet, dar nu e cu coada intre picioare. Poate sa se culce pe spate, sa-si expuna burtica. Un caine supus poate, de asemenea, sa linga sau sa-si frece boticul de celalat caine sau persoana aratand ca are intentii pasive. Uneori va mirosi pamantul ori va face alte gesturi care sa arate ca nu doreste sa provoace probleme. Animalutul este dulce, blajin si neamenintator.
Cainele Nelinistit
Nelinistea la caine se poate manifesta, intr-o oarecare masura, la fel ca si supunerea, cu exceptia ca urechile sunt culcate pe spate si gatul intins inainte. Este intr-o pozitie foarte incordata si uneori poate chiar sa tremure. Deseori, un catelus nelinistit scheauna sau geme incet. Coada ii este lasata langa sau intre picioare. Cainele poate reactiona exagerat la diversi stimuli si poate deveni fricos ori chiar agresiv. In astfel de situatie, putem incerca sa-i distragem atentia spre ceva mai placut si linistitor pentru el. Oricum, sa fim atenti si sa nu il provocam ori sa incercam sa-l mangaiem!
Cainele Fricos
Frica la caine combina starea de supunere si neliniste, dar cu semne extreme. Un caine infricat este incordat, dar foarte aplecat la pamant. Urechile-i sunt culcate de tot pe spate si ochii ii sunt ingustati si avertizori. Coada e intre picioare, cainele de obicei tremura, chelalaie sau haraie. Poate chiar sa-si arate dintii in scop de aparare, sa urineze ori sa defecheze. Cainele fricos poate foarte usor sa-si schimbe starea si sa devina agresiv, daca se simte amenintat. Sa nu incercam sa incurajam un caine speriat, ci doar sa ne departam calm (daca nu e al nostru)! Daca ii suntem stapan, dimpotriva, sa fim siguri pe noi si puternici, dar sa nu mangaiem ori sa pedepsim animalutul. Incearcam sa-l mutam intr-un loc mai familiar si mai putin amenintator.
Cainele Dominant
Catelul dominant va incerca sa atace alti caini si uneori oameni. Se tine inalt, sigur pe sine, poate sa se incline un pic in fata cu tot corpul. Ochii sunt larg deschisi, se uita tinta la celalalt caine sau persoana. Urechile ii sunt alerte si ridicate, parul de pe spate i se poate ridica. Poate harai pe un ton mai jos. Comportamentul pare a fi mai putin prietenos sau chiar amenintator. Daca acest comportament este adresat unui caine care se supune, nu ar trebui sa ne facem mari griji. Daca, dimpotriva, celalalt caine incearca sa fie si el dominant, poate izbucni o lupta! Un caine care are o tinuta dominanta fata de o persoana, poate prezenta un mare risc. Daca ne aflam intr-o astfel de situatie, nu privim cainele in ochi si incet ne departam! Daca suntem stapanul unui caine care incearca sa devina dominant fata de alte persoane, devine necesara o modificare a comportamentului animalului! De obicei se apeleaza la un dresor profesionist cu acest scop.
Cainele Agresiv
Un caine agresiv prezinta o amenintare mult mai mare decat unul dominant. Cainele agresiv are picioarele bine si puternic pozitionate pe pamant, corpul poate fi inclinat inainte, ca si cum si-ar apara teritoriul. Urechile-i sunt intinse spre spate, capul drept inainte, ochii micsorati si strapungatori, coada dreapta. Ranjeste, haraie si latra amenintator, parul este ridicat. Daca ne pomenim in preajma unui caine care prezinta aceste semne, trebuie neaparat sa ne departam atent. Nu fugim! Nu privim cainele in ochi! Nu aratam frica. Ne retragem incet (dar cu fata la acesta), cat mai departe de caine, intr-un loc sigur. Daca insa cainele nostru devine agresiv, este necesar sa cerem ajutorul unui dresor profesionist sa invete cainele un comportament corect. Cainii care prezinta deseori comportament agresiv nicidecum nu trebuie imperecheati!
Husky Siberian - Cainele nordic, cel mai apropiat de lup
Prezentare generala, temperament si recomandari
Husky Siberian este un caine nordic, care impresioneaza prin privirea albastra, metalica, si expresia caracteristica a fetei. Husky Siberian nu este un caine pentru oricine, intrucat are o fire extrem de independenta si este recunoscut ca fiind foarte greu de dresat - rasa si-a pastrat in mare parte instinctele animalului salbatic si are tendinta sa si le urmeze indiferent de educatia primita. Un husky cu “dor de duca” va ignora comenzile stapanului si va pleca unde il indeamna instinctele, de aceea este indicata utilizarea unei lese de fiecare data cand este scos la plimbare.
De asemenea, husky este un vanator innascut si va profita de orice ocazie ca sa “vaneze” pisici si alte animale mici; de aceea, socializarea este foarte importanta si trebuie inceputa inca din primele luni de viata. Tot din acest motiv nu se recomanda adoptarea unui husky de catre o familie in care exista si alte animale – pisici, hamsteri, purcei de guineea – deoarece, chiar daca se va obisnui cu ele, nu veti avea niciodata siguranta ca instinctele de vanator nu se vor trezi la un moment dat si ca un joc intre animalele dumneavoastra nu se va transforma intr-o partida de vanatoare din care husky-ul va iesi triumfator, cu prada in bot.
Astfel, Husky Siberian are nevoie de un stapan cu caracter puternic, pregatit sa faca fata aparentei incapatanari a acestui caine, caruia ii va fi mai mult "camarad" decat stapan. De asemenea, nu se recomanda un husky persoanelor care nu isi aloca timp pentru plimbari lungi in aer liber si nici celor care nu au suficient timp sa se ocupe de el si l-ar lasa singur mai multe ore pe zi, intrucat husky este un caine care are nevoie de activitate si miscare si se plictiseste singur, caz in care isi va manifesta plictiseala distructiv – va roade diverse obiecte din casa sau, daca il veti tine in curte, va sapa probabil exact in zona in care ati plantat trandafirii.
In acelasi timp, husky siberian este un caine prietenos si nu manifesta posesivitatea fata de obiecte si membrii familiei afisata in general de cainii de paza; este in general curios, alert si activ, in acelasi timp manifestand o rezerva demna fata de necunoscuti, fara a fi agresiv.
Aspect general
Husky Siberian este un caine de talie medie, compact dar agil, cu blana deasa si stufoasa, pastrand in mare parte caracteristicile rudei sale salbatice, lupul. Corpul este bine proportionat, un aplomb corect imbinand caracteristic viteza, rezistenta si puterea fizica, ceea ce l-a facut sa fie un excelent caine de sanie. Masculul este in general mai masiv si mai “indesat”, dar nu excesiv in comparatie cu femela, care este mai supla, fara a fi fragila.
Dimensiuni, proportii:
Masculul atinge 54 – 60 cm la greaban; femela – 50 – 55 cm. Privit din profil, lungimea corpului de la umar la crupa este putin mai mare decat inaltimea la greaban.
Greutate:
Masculul atinge 20 – 28 kg; femela atinge 16 – 23 kg. Greutatea este proportionala cu inaltimea la greaban.
Capul
Datorita ochilor albastri si a mastii (care nu este obligatorie in standardul rasei, dar care este prezenta la majoritatea exemplarelor de la noi din tara) expresia fetei unui husky transmite un amestec contradictoriu de mesaje – pare prietenos dar in acelasi timp malefic; cei care descriu aspectul fetei unui husky folosesc expresii de genul: “are o privire de nebun inteligent”, “pare ca intelege tot dar nu-ti da dreptate”, “te simti tolerat in preajma lui”, “pare ca stie mai mult decat tine”, “privirea lui ma sperie dar ma si indeamna sa ma apropii”.
Capul este de dimensiuni medii, proportionat cu restul corpului, usor rotunjit in partea superioara, stopul bine marcat. Privit din toate unghiurile, capul unui husky nu trebuie sa fie nici prea alungit, nici prea indesat. Botul este si el de dimensiuni medii, cu buzele bine inchise. Muscatura trebuie sa fie corecta, in “foarfeca”.
Ochii au forma alungita, sunt pozitionati usor oblic si la distanta moderata unul fata de celalalt. Culoarea albastra este o caracteristica a rasei, dar nu este obligatorie, standardul acceptand si ochii caprui sau brun inchis si chiar de culori diferite (ceacar).
Urechile sunt de dimensiuni medii, nici foarte mari, nici foarte mici, triunghiulare, carnoase si bine imblanite, pozitionate sus, destul de apropiate una de cealalta. Varfurile stau perfect ridicate si sunt usor rotunjite.
Culoarea nasului trebuie sa fie in concordanta cu culoarea de baza a blanii; astfel, husky cu blana predominant neagra, cenusie sau bruna vor avea nasul negru; husky cu blana roscata vor avea nasul maro inchis; la husky albi, nasul va fi rozaliu.
Corpul
Gatul este arcuit si bine pozitionat. Pieptul este adanc si puternic, dar nu exagerat de lat iar umerii sunt musculosi si bine dezvoltati. Coastele sunt usor aplatizate pe lateralele corpului. Spatele unui husky este drept si puternic; crupa coboara intr-o panta usoara catre baza cozii, care este stufoasa, purtata pe spate cand cainele este alert, coborata drept cand cainele este in repaus si pozitionata sub linia imaginara trasata intre greaban si crupa. Picioarele sunt puternice, cu osatura bine dezvoltata dar nu masiva, cu labe ovale, nu foarte alungite si bine inchise, cu blana deasa intre degete. Degetul redundant de la picioarele din fata se poate inlatura chirurgical.
Blana este alcatuita din doua straturi, par si sub-par, cu fir de lungime medie, foarte deasa. Sub-parul este moale si dens dar este normal sa lipseasca in timpul perioadelor de naparlire sau sa fie putin reprezentat la Husky tinuti in interior tot timpul anului. Blana trabuie sa fie placuta la atingere, nu prea aspra, cu textura neteda. Culorile acceptate variaza in toata gama posibila, de la negru la complet alb. Masca si trefla de pe frunte, desi caracteristice rasei, nu sunt obligatorii.
In miscare, husky da senzatia ca “pluteste” la suprafata solului, alergand intr-un trap corect, aparent fara efort. In repaus, husky are o pozitie mandra a corpului si capului, inspirand putere si agilitate.
Ia-ti cainele potrivit apartamentului
Jucăuş, loial, considerat cel mai bun prieten al omului. Locuieşti într-un apartament de bloc şi te gândeşti să te bucuri de compania unui patruped. Acesta trebui ales, printre altele, şi în funcţie de mărimea apartamentului.
De talie mică sau mare, cu păr scurt sau lung, cu ochii mari sau mici. Sunt multe rase de unde poţi alege, însă nu toate se pot adapta spaţiilor închise.
Pentru garsonieră:
* Chihuahua: cântăreşte 2,5 kg, are corp mic şi cap în formă de măr. Este un câine de companie, prietenos, jucăuş, întreprinzător şi curajos.
- Pechinezul cântăreşte 3-4 kg şi are o faţă caracteristică. Câine regal, încrezător în el, nu se dresează uşor. Este inactiv la interior şi se simte bine chiar dacă nu are o curte la dispoziţie
- Griffon de Bruxelles: seamănă cu o maimuţă, cu nasul mic şi cârn, cântăreşte 3-5 kg şi este un amator de exerciţii fizice, dresaj şi socializare.
Apartament cu 2-3 camere
- Caniş: urechi lungi, blană deasă şi ondulată, mai mult lung decât înalt, acest căţel cântăreşte 5-6 kg. Este vesel şi se dresează uşor.
- Boxerul: poate atinge în jur de 32 kg, are păr scurt şi personalitate agreabilă. Este loial şi curajos, recunoscut pentru afectivitatea manifestată faţă de copii.
- Cocker Spaniel: este blănos, de talie medie, armonios, cu capul rotund şi urechile lungi. Cântăreşte 13-16 kg şi este prietenos şi energic.
"Rasele mici sunt ideale pentru o garsonieră, cele medii pentru apartamentele cu 2-3 camere, iar cele mari pentru casă la curte. În cazul garsonierei, din cauza spaţiului redus, sunt obligatorii plimbările zilnice în aer liber. În apartamentele mari, câinele nu trebuie lăsat permanent pe balcon pentru că va deveni agresiv.” Mihai Adrian Dincă, medic veterinary.
luni, 9 ianuarie 2012
China construieşte primul spital pentru urşi panda
Autorităţile din CHina au dispus construirea unui centru de control şi tratamet pentru bolile epidemice ale urşilor panda, primul spital pentru aceste animale care, în cazuri grave, au fost tratate în centre medicale pentru oameni, relatează joi agenţia spaniolă de presă EFE.
Spitalul, care se construieşte în oraşul Dujiangyan (sud-vest), va servi drept 'azil' pentru urşii panda foarte bătrâni, dar şi la monitorizarea salvării animalelor din această specie, simbol al Chinei şi în pericol de dispariţie, potrivit agenţiei Xinhua, citată de Agerpres.
Centrul va avea o suprafaţă de 51 hectare şi presupune o investiţie de 210 milioane yuani (circa 32,3 milioane dolari), care vor fi alocaţi de guvernul regiunii administrative speciale Hong Kong. Când va fi gata, în 2012, centrul va putea primi 40 de urşi panda.
Cercetătorii chinezi susţin creşterea urşilor panda în captivitate, deoarece pierderea habitatului şi endogamia îngreunează împerecherea în cazul exemplarelor care trăiesc în libertate (circa 1.600).
Aproximativ 315 urşi panda trăiesc în captivitate în centre de cercetare sau în grădini zoologice.
Experţii recunosc că nu s-au făcut suficiente cercetări în privinţa epidemiilor care îi pot afecta aceşti urşi. Este frecventă contractarea unor boli umane contagioase, mai ales când, din cauza problemelor grave, sunt trataţi în spitale, au semnalat experţii pentru Xinhua.
Spitalul, care se construieşte în oraşul Dujiangyan (sud-vest), va servi drept 'azil' pentru urşii panda foarte bătrâni, dar şi la monitorizarea salvării animalelor din această specie, simbol al Chinei şi în pericol de dispariţie, potrivit agenţiei Xinhua, citată de Agerpres.
Centrul va avea o suprafaţă de 51 hectare şi presupune o investiţie de 210 milioane yuani (circa 32,3 milioane dolari), care vor fi alocaţi de guvernul regiunii administrative speciale Hong Kong. Când va fi gata, în 2012, centrul va putea primi 40 de urşi panda.
Cercetătorii chinezi susţin creşterea urşilor panda în captivitate, deoarece pierderea habitatului şi endogamia îngreunează împerecherea în cazul exemplarelor care trăiesc în libertate (circa 1.600).
Aproximativ 315 urşi panda trăiesc în captivitate în centre de cercetare sau în grădini zoologice.
Experţii recunosc că nu s-au făcut suficiente cercetări în privinţa epidemiilor care îi pot afecta aceşti urşi. Este frecventă contractarea unor boli umane contagioase, mai ales când, din cauza problemelor grave, sunt trataţi în spitale, au semnalat experţii pentru Xinhua.
Urs polar
Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate ale Oceanului Artic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieții sale este de 35-40 ani.
Descriere
Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300-600 kg la masculi și 150-300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 3 m. Are o blană de culoare albă. Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte animale din tundră. Este un înotător excelent. Corpul acestora este asemanător cu cel al unui urs maro. Capul poate ajunge la peste 40 cm lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinii sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascutiți, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adica nu sunt atașate de gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat. Culoarea blănii este albul, dar poate fi galbuie sau gri în timpul verii. Însa explicația științifica a culorii lor este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este foarte calduroasă, iar temperatura corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte frig. Sistemul lor de încalzire este foarte eficient (în părul blănii se gasesc canalicule microscopice pline cu aer care asigură o izolare termică excelentă) și de aceea uneori se tavalesc prin zăpada pentru a se racori. Labele din fața sunt folosite pentru înot fiind mari și membranate pentru a asigura propulsia. Cele posterioare au rol de cârmă. Prezintă gheare neretractile. Picioarele sunt mai mari decât la ceilalți urși (22 de cm lațime) și au păr pe tălpi și ventuze pentru a le conferi stabilitate pe gheață. Pe uscat nu aleargă atât de repede ca rudele sale. În apa atinge 10 km/h vâslind doar cu labele posterioare, iar scufundat poate să stea până la 5 minute. Precum oamenii se deplasează atingând solul cu călcâiele, dar și cu talpa și pot adopta o poziție bipeda ceea ce îi avantajează atunci când trebuie să observe pericolele, să caute hrana sau sa lupte. Inaltimea unui urs polar este de 1,6 m. Adultii cantaresc intre 300 si 600 kg. Pot ajunge la o lungime de 2,5 m. Femelele sunt mai mici cântărind 150-300 kg și având 1,8-2 m lungime.
Teritoriul de răspândire
Ursul polar este răspândit în ținutul artic.Ursul polar se întâlnește în mediul polar arctic și anume apele Oceanului Arctic, dar și uscatul înconjurător. Polul Nord poate fi considerat tundră și taiga (Oimiakon și Verhoiansk) și nu climat polar datorită limitei climatice de iarnă mai joase cu 10oC decât în Antarctica. Temperatura aici este cuprinsă între -20oC și -40oC, iar vara ajungând la peste 0oC. Precipitațiile sunt în jur de 100-300 mm/an. De asemeni apar cicloni. Vara are loc topirea gheții. Ziua durează 5 luni, iar ultima lună este semiîntuneric. În sud, unde este mai uscat, apare solul cu stepă polară (tufe mici, mușchi, lichieni, ierburi). Aceasta atrage urșii polari. Dar locul preferat de urșii polari este calota glaciară din Oceanul Arctic deoarece aici sunt mamifere marine.
În apa oceanică viața este mai abundentă decât pe continent. Aici gasesc ușor hrana constând în foci. Ei călătoresc spre nord sau spre sud 1 000 km când calota glaciară începe să se topească în căutarea hranei.
Supraviețuirea acetuia este pusă în pericol după cum au anunțat oamenii de stiința de către încălzirea globală. Deja calotele glaciare au început să se topească, gheața este mai puțina cu aproape 50% decât acum 60 de ani. Una dintre soluțiile propuse a fost transportarea apei în aceste zone și transformarea ei în gheța. Este un animal protejat prin lege, țari precum Norvegia, Canada, Danemarca au interzis vânarea acestora din 1960.
Hrănire
Ursul polar este aproape în întregime carnivor, consumând în special pui de focă, precum și diferite cetacee și pinipede. În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de gheață de pe insulele arctice.Ursul polar este un puternic vânător de foci (Pusa hispida).Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urși, dar și cel mai perseverent și răbdător. Are un plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore in șir așteptând ca focile să iasă.O lovitură puternică îi aduce ursului o masă gustoasă, iar focii îi aduce, din păcate, o moarte rapidă.
Reproducerea
Primăvara este anotimpul când aceștia își caută perechea și poate parcuge zeci de kilometri pentru a găsi o ursoaică fără pui. Perioada de împerechere este din martie până în iunie. Gestația durează 195-265 zile. Femela începe construcția adăpostului pentru pui începand cu luna octombrie. Ea sapă un gang lung de câțiva metri continuat cu o peșteră adâncă de 2 metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundate cu zăpadă de viscolele din nord. Femelele nasc în medie doi pui. Puii sunt nascuți cu ochii închisi și au o blană deasă. Ei cântăresc aproape 600 de grame. Ursoaica va petrece 10 zile în apropierea vizuinii pentru ca puii să se adapteze la clima rece. în aprilie vin în contact cu clima și mediul. Bârlogul este loc de adăpost pentru ei deoarece temperatura poate atinge +20oC. Puii rămân cu mama 2 sau 3 ani. Ei ajung la maturitatea sexuală la 5-6 ani. Rata mortalitații la pui este estimată ca fiind cuprinsă între 10-30%.
Importanță
Aspecte pozitive: este folosită blana lor și carnea de către populația din acestă zonă. Aspecte negative: sunt considerați periculoși. Au fost raportate cazuri de deces în urma întalnirii cu aceștia în rândul populației autohtone. Este un animal protejat de lege, vânarea sa fiind strict reglementată. Se apreciază ca există aproximativ 40.000 de exemplare în sălbăticie.
Literatură
Ursul polar este celebru datorită poveștii Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Fram este un artist la circ și este dus înapoi în mediul sau pentru că altfel ar fi murit din cauza captivitații. În realitate acesta este greu de dresat chiar luat de mic din mediul sau natural se adapteaza foarte greu noilor condiții.
Mitologie
Această gravură, făcută de către Ciukci în anii '40 pe un colț de fildeș al unei morse, ilustrând vânarea focilor de căttre urșii polari.
Totem: Ursul ca totem simbolizează viața traită în liniște și armonie. Ursul este un simbol al puterii, al rezistenței. Specific zonei pacifice nord-occidentale sunt cei doi urși (Ursus americanus și Ursus arctos horribilis - grizzly). Aceștia pot fi vazuți pe totemul din aceste zone, sculptați, cu gheare lungi, limba scoasă, nările sugerate prin două cerculețe și mâncând somoni. Grizzly a atras atenția băstinașilor datorită puterii și cruzimii, fiind considerat protector al casei. În unele legende este considerat prințul care se va căsători cu cea mai frumoasă fată din acea comunitate. Ziua ursului: În folclorul romanesc ziua ursului este pe 2 februarie sau Stretenia atunci când se practică ritualurile viilor. Se mai numește Martinul cel Mare și se crede că în aceasta zi ursul iese din bârlog și joacă, iar dacă își vede umbra mai doarme șapte săptămâni pentru că atunci se termină iarna, daca nu vine primăvara și nu mai hibernează. Zalmoxis: se presupune că derivă de la "zalmos" care înseamnă "piele de urs". Zeița Artemis: Aceasta avea preotesele îmbracate în blănuri de urs și era considerată divinitate a vegetației. Constelații: constelațiile Ursa Mare și Ursa Mică.Legenda spune că zeița Callisto și fiul ei au fost transformați în urși de către Hera deoarece aceasta a avut un copil cu soțul ei, Zeus.
Invata-ti papagalul cuvinte noi!
Cui nu i-ar placea ca micul companion viu colorat sa stie cat mai multe cuvinte? Nimic mai simplu: iata cateva sfaturi despre cum sa-i maresti vocabularul
Papagalii vorbitori
Perusul comun este o pasare vorbitoare, acesta fiind practic prezent in cartile de recorduri din domeniu, cu aproape 2.000 de cuvinte invatate. Din pacate, doar un exemplar a fost certificat cu o astfel de abilitate.
Documentele retin si un Papagal African Gri, capabil sa „vorbeasca" mai mult de 100 de cuvinte si chiar sa le asocieze. Alte exemplare faimoase pentru inteligenta lor fac parte si dintre Macaci, Amazonieni, dar majoritatea lor au aceasta posibilitate incredibila de a imita atat cuvinte, expresii, tonalitati si diverse asocieri de cuvinte.
Acest tip de comportament este datorat dezvoltarii sistemului nervos si posibilitatilor fiziologice de a controla tonalitatea sunetelor produse de pasari.
Sfaturi utile
Repetitia si frecventa crescuta a unor expresii folosite in apropierea unor astfel de pasari pot duce, in timp, cateva saptamani sau luni, la o constatare deosebita: pasarea va vorbi.
Aceasta este o posibilitate innascuta, dar conditionata si de individ, in sensul ca unul poate invata mai repede sau mai mult ori va reproduce mai exact expresiile retinute.
Este stiut ca pasarile sunt foarte usor de stresat. E bine ca o singura persoana sa se ocupe de stimularea si progresul unui astfel de comportament, timp in care intre „stapan" sau „antrenor" si pasare se va dezvolta o legatura aparte.
Dar, atentie!, daca persoana respectiva lipseste mai mult de acasa sau nu mai interactioneaza cu pasarea, acest lucru poate naste probleme de sanatate. Asadar, chiar si pasarile „va pot duce dorul".
Papagalii vorbitori
Perusul comun este o pasare vorbitoare, acesta fiind practic prezent in cartile de recorduri din domeniu, cu aproape 2.000 de cuvinte invatate. Din pacate, doar un exemplar a fost certificat cu o astfel de abilitate.
Documentele retin si un Papagal African Gri, capabil sa „vorbeasca" mai mult de 100 de cuvinte si chiar sa le asocieze. Alte exemplare faimoase pentru inteligenta lor fac parte si dintre Macaci, Amazonieni, dar majoritatea lor au aceasta posibilitate incredibila de a imita atat cuvinte, expresii, tonalitati si diverse asocieri de cuvinte.
Acest tip de comportament este datorat dezvoltarii sistemului nervos si posibilitatilor fiziologice de a controla tonalitatea sunetelor produse de pasari.
Sfaturi utile
Repetitia si frecventa crescuta a unor expresii folosite in apropierea unor astfel de pasari pot duce, in timp, cateva saptamani sau luni, la o constatare deosebita: pasarea va vorbi.
Aceasta este o posibilitate innascuta, dar conditionata si de individ, in sensul ca unul poate invata mai repede sau mai mult ori va reproduce mai exact expresiile retinute.
Este stiut ca pasarile sunt foarte usor de stresat. E bine ca o singura persoana sa se ocupe de stimularea si progresul unui astfel de comportament, timp in care intre „stapan" sau „antrenor" si pasare se va dezvolta o legatura aparte.
Dar, atentie!, daca persoana respectiva lipseste mai mult de acasa sau nu mai interactioneaza cu pasarea, acest lucru poate naste probleme de sanatate. Asadar, chiar si pasarile „va pot duce dorul".
Papagalii vorbitori
Papagalii sunt pasari cu ciocul curbat si cu o mare capacitate craneala.
Fac parte din ordinul Psittaciformes si traiesc in arbori, in emisfera sudica, in regiuni din Australia, America de sud, Asia, Africa.
Papagalii - scurta descriere
Sunt pasari longevive ce pot trai si 80 de ani.
Remarcabil este ca papagalii pot imita o gama larga de cuvinte si sunete. Cercetarii considera aceasta caracteristica ca fiind doar mecanica, ei neintelegand sensul majoritatii cuvintelor reproduse.
Sunt identificate pana in prezent peste 300 de specii. Cel mai mare papagal din lume, care nici nu zboara, se intalneste in Noua Zeelanda si este denumit kakapo. Masculii din aceasta specie cantaresc in jur de 3 kg.
Ciocul lor este format dintr-o mandibula superioara puternic curbata in jos peste o mandibula inferioara mai mica, curbata in sus. Fiind puternic, ciocul ii ajuta la spargere semintelor si nucilor tari, la hranirea puilor, la catarat (pe post de carlig) sau la curatatul penajului. Referitorul la penele sale, acestea sunt de obicei viu colorate, fiecare specie avand o pata de culoare sau o particularitate de culori ce ii scoate in evidenta.
Hrana papagalilor este vegetala si se constituie din seminte, fructe si diverse plante.
Ca animale de companie, papagalii au nevoie de atentie, de spatiu, de o temperatura optima (un minim de 10 grade C si o maxima de 25 grade C), de apa curata zilnic si de mancare adecvata. Diferentierea intre sexe se poate face observand culoarea narilor: albastru-sidef la masculi si galben – maroniu la femele.
Se recomanda taierea putin din aripi ca sa nu zboare pe geam in momentele in care sunt eliberati din cusca. Ideal ar fi ca ei sa nu stea intr-o cusca, ci intr-o incapere amenajata, in care exista plante inalte, pomisori.
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Cei mai rari tigri de pe planeta
Un centru de protectia animalelor a realizat o colectie a celor mai rare specii de tigru de pe planeta, incluzand singurul grup complet, cunoscut pana acum, ce cuprinde toate cele patru tipuri de tigru bengalez.
Cititi si: No related posts.
Institutul Speciilor Rare si pe Cale de Disparitie (T.I.G.E.R.S.), din South Carolina, SUA, are exemplare din tipurile de tigru bengalez:
- tigrul regal bengalez standard (care este portocaliu cu negru)
- tigru regal alb bengalez (cu dungi albe si negre)
- tigrul alb de zapada bengalez (alb complet, sau cu dungi aproape invizibile)
- tigru auriu bengalez (cu dungi roscate si portocalii).
Organizatia de protectia mediului, care se concentreaza asupra tigrilor, are 67 de exemplare si pretinde ca acesta este cel mai mare grup de tigrii “muncitori” din lume.
“Tigrii bengalezi standard se gasesc in India, Laos, Cambodgia, Thailanda si Malaezia, unde numarul lor a scazut drastic, sub 1.000 de exemplare.
Se crede ca acum cateva mii de ani tigrii au venit din Siberia, unde erau portocalii cu negru.
Dar in timpul ultimei ere glaciare, tigrii au fost fortati sa migreze inspre sud, chiar catre insula Bali, si inspre vest, spre Marea Caspica.
In timpul acestei migratii, tigrii s-au adaptat diverselor medii.
Asa ca, in timp, au devenit mai mici si si-au schimbat culorile, in functie de zonele unde locuiesc”, a povestit dr. Bhagavan Antle.
In lume mai exista doar 300-400 de exemplare de tigru regal alb, care traiesc in captivitate, doar 30 de tigri aurii, si 12 tigri albi de zapada, din care patru se afla la centrul din South Carolina.
Aproximativ 10.000 de tigri bengalezi standard exista in captivitate si doar 2.000-4.000 in salbaticie.
Leu Alb
Leul alb (Panthera leo kruger) este o subspecie a leului. Cei mai multi traiesc in rezervatiile naturale din sudul Africii, regiunea Timbavati.
Aceste animale sunt albe din cauza unei gene recesive. Albirea se poate datora si unei maladii genetice denumita leucism ce consta in reducerea numarului tuturor tipurilor de pigmenti colorati din piele.
Leul alb - scurta descriere
Masculii sunt mai mari decat perechile lor, lungimea lor atingand 120 cm, iar greutatea – pana in 250 – 260 kg. Femelele cantaresc cam pe jumatatea masculilor, iar lungimea lor este de 110 cm.
Fiindca masculii sunt mai grei si mai lenti, femelele sunt cele care vaneaza de obicei.
Pentru a vana, leul alb trebuie sa se apropie considerabil de prada, la o distanta de aproximativ 30 m, deoarece nu poate alerga repede decat pe distante scurte.
Dupa ce se maturizeaza, masculii sunt alungati din grup pentru a nu se imperechea cu vreo ruda. Ei trebuie sa caute si sa isi stabileasca un teritoriu al lor, dupa care sa isi formeze propria familie. Femelele raman toata viata in familia in care s-au nascut.
Puii se nasc albi, dar pe masura ce cresc, culoarea se mai inchide catre un crem deschis.
Culoarea sa alba reprezinta si un dezavantaj, deoarece ii face mai vulnerabili: sare in evidenta, nu se pot camufla si sunt mult mai vizibili pentru alti pradatori.
Dupa descoperirea lor, leii albi au fost exploatati de occidentali, vanati si pusi in parcurile zoo private.
Leu
Leul se gaseste doar in Africa, in savane sau campii ierboase, si intr-o regiune din India.
Corpul acestuia este acoperit cu o blana de culoare maro-rosiatica., iar coada se termina cu o portiune paroasa si colorata in nuante mai inchise decat restul blanii. Masculii au in plus fata de femele o coama deasa din par mai inchis la culoare, in jurul gatului.
Capul si gura sunt foarte mari, ghearele puternice, umerii masivi, intregul corp fiind extrem de musculos. Femelele leu au lungimea de 107-123 cm, iar masculii 90-250 cm, iar coada are 90-105 cm.
Datorita acestor masuri leul este poreclit "rege al animalelor". Cantareste intre 120 kg si 250 kg, depinzand daca este mascul sau femela.
Leul este un animal carnivor ce mananca numai mamifere (antilope, zebre). Pentru a gasi cat mai repede hrana si in cantitati cat mai mari, leii vaneaza impreuna, mai ales noaptea. Fiind atat de puternic si de temut, nimeni nu se incumeta sa il atace. La varsta de 2-4 ani, masculul leu isi paraseste familia pentru a-si gasi una noua. Femela vaneaza mai mult de 90% din zi, pentru ca are o greutate mai mica decat a masculului care are nevoie de odihna 20-21 de ore pe zi. Vanatul, insa, este mancat mai intai de leu, apoi de femele, iar puii trebuie sa se multumeasca cu ce ramane de la parintii lor.
Desi leul face parte din categoria pisicilor, care obisnuiesc sa traiasca singure, acesta reprezinta o exceptie, ramanand impreuna cu familia, care se grupeaza intr-o comunitate cu alte cateva familii. Aceasta comunitate este condusa de un mascul. O femela leu, va ramane intotdeauna cu familia, pana la sfarsitul vietii.
Leul - regele animalelor
Supranumit si regele animalelor, Panthera leo – leul, face parte din ordinul Carnivora, familia Felidae.
Desi pana acum circa 10.000 de ani magnificul leu era, dupa om, cel mai raspandit mamifer terestru mare, astazi leul asiatic este pe cale de disparitie, iar leul african este declarat specie vulnerabila.
In prezent numai 6 subspecii mai populeaza savanele:
Panthera leo persica – leul asiatic
Panthera leo senegalensis – leul vest-african
Panthera leo azandica – leul nord-est-congolez
Panthera leo nubica – leul est-afican sau leul Massai
Panthera leo bleyenberghi – leul sud-vest-african sau leul Katanga
Panthera leo krugeri – leul sud-est-african sau leul Transvaal
In trecut in gradinile zoologice exista o practica frecventa, cel putin dubioasa: aceea de imperechere a leilor cu tigrii, leoparzii sau jaguarii, rezultand diverse tipuri de hibrizi (ligru, leopon, tigon). Datorita necesitatii conservarii speciei, astazi hibridizarea se mai practica doar in menajeriile private si in gradinile zoologice din China.
Descriere
Leul este a doua felina ca marime, dupa tigru. Culoarea blanii sale variaza de la galben deschis pana la maro-ocru sau chiar roscat. Blana de pe abdomen este mai deschisa la culoare, iar smocul de par din varful cozii este negru. Puii au pete maronii pe blana, similare cu cele ale leoparzilor. Exista si lei albi, culoarea deschisa a blanii lor datorandu-se unei gene recesive.
Dimensiunile leilor pot varia in functie de zona in care traiesc, insa in medie, femelele cantaresc 120-180kg, iar masculii 150-230kg.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)